Legendele antice pomenesc despre faptul că zeii i-au învățat pe pământeni cum să aleagă pământul bun pentru semănat, cum să adune rădăcini și bulbi buni de mâncat și să le gătească, cum să-și construiască locuințe, vase și unelte de pescuit. Acești zei misterioși (posibil ființe venite de pe alte planete) cunoșteau legile universului, orbitele astrelor, legile naturii, multe științe necunoscute și aveau obiecte bizare.
Se spune că în vremurile străvechi ei au ales dintre oameni pe cei care erau cei mai inteligenți și i-au luat să trăiască printre ei ca să-i învețe secretele lor pentru a ajuta oamenii să meargă către lumina cunoașterii. Apoi zei s-au unit cu pământenii și au eliberat din laboratoarele lor o rasă de oameni cu ”sânge albastru”. Citim despre Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, Atena, Ares, Hermes, Dyonisos etc. Ei sunt doar o parte dintre zeii greci slăviți în perioada străveche și despre care potrivit mitologiei, aveau sânge albastru. Sau și-l putea preschimba folosind o poțiune miraculoasă. Homer, Pitagora Platon, Aristotel etc. au lăsat multe lucrări de referință despre un așa numit ”ichor” (gr: Ιχώρ). ”Ichor” este o substanță ciudată care se găsea numai în sângele eroilor greci (zei, semizei, creaturi fabuloase etc).
Într-o primă explicați aflăm că ”ichor” modifica structura sângelui, fapt care ducea la schimbarea culorii lui, de la roșu la albastru (sau verde) și dădea persoanei o putere de concentrare mult mai mare, îi creștea viteza de reacție în luptă, dobândea brusc mai multă putere și o rezistență mai bună, făcea salturi uriașe și se producea o rapidă vindecarea ranilor, etc. Rasa noastră, se crede că o parte dintre oamenii obișnuiți, au moștenit acel ”ichor”, dar care este inactiv. Sunt anumite procedee de activare, se pare că din păcate s-au pierdut, ce poate să trezească acea forță a zeilor în noi oamenii, capabilă să schimbe culoarea sângelui din roșu în albastru. Se mai zice că și sângele unui vampir se numește tot ”ichor”. Odată activată, această substanță misterioasă, prin proprietățile acesteia omul dobândește puteri care sunt categorisite în domeniul supranaturalului.
Proprietățile ”ichorului”, au spus anumiți alchimiști și cercetători din acea epocă, au rămas necunoscute deoarece nu exista un instrument care să ”măsoare” astfel de proprietăți. Sunt speculații care spun că sângele albastru (cu Rh negativ) atestă sorgintea extraterestră, spre deosebire de sângele cu Rh pozitiv, care atestă o origine terestră. Majoritatea oamenilor care au Rh negativ sunt cei de rasa albă. Sunt anumite regiuni pe Terra cu un umăr foarte mare de oameni cu Rh negativ (adică cu sânge rhesus negativ). De multe ori, copiii care au Rh negativ se învinețesc (albăstresc) imediat după naștere. De aici provine originea expresiei cu ”sânge albastru" atribuită superiorității, adepții teoriilor conspirațiilor vorbesc despre reptilieni. Sunt multe povești cu vampiri care se transformă în lilieci (inclusiv Dracula) și care sunt inspirate din realitate. Cazul a doua specii de lilieci care sug sânge: ”Desmodus rufus” și ”Diphylla ecaudata”.
În 1616, în epoca Renascentistă Ludovico Fatinelli a publicat un "tratat despre vampiri", lucrare în care a speculat că vampirismul este o boală cauzată de un microb patogen. A fost acuzat de erezie și ars pe rug. El a scris despre HVV (human vammpiric virus) care se transmite de la liliac prin mușcătură, și astfel omul devine purtător. În teorie infecția HVV este posibilă printr-un schimb de fluide, transmisie persoanei muscate prin sânge. La nivel cerebral s-ar constata un nivel foarte scăzut de serotonină. Sinucigașii au un nivel scăzut de serotonină, fapt dovedit științific. Dar de aici pleacă nedumerire: dacă acest activant ”ichor” este de origine extraterestră, adus de zei, de unde până unde s-a ajuns la vampiri? Să fie vorba de mult discutata specie de reptilieni ce mai trăiește și azi în adâncurile pământului? Vorbind despre mituri, se spune ca un vampir care nu mai suge sânge, se numește gloconda , cel care s-a hrănit cu altă substanță mult mai potentă numită Eucharist (sângele și trupul lui Hristos).
O legendă spune ca primul vampir a fost Longinus, soldatul roman care si-a înfipt sulița în trupul lui Hristos și a format la Roma o sectă de vampiri care urmarea înscăunarea unui împărat vampir. Ritualuri sângeroase se făceau și înaintea unor bătălii. Alexandru cel Mare a sacrificat multe animale înainte de bătălia de la Guagamela, apoi s-a scăldat în sângele lor. La romani se înjunghia un bou deasupra unei persoane iar dacă sângele cădea pe față acelei persoane înseamna că nici un rău nu va afecta familia lui. Forumurile sunt inundate de exemple privind ceea ce se numește ”vampirismul psihic/energetic”. La nivel de subconștient, inconștient se remarcă acele persoane care sunt vampiri energetici (vezi pe internet cazul micuței Michelle Belenger) se mai numesc și "psychic sponge". Aceste cazuri de vampirism sunt reale, ele au fost semnalate peste tot în lume. Sunt acele persoane cu abilitatea de a extrage energie de la o altă persoană din cauza neajunsului ei energetic.
Vampirul energetic suferă de o lipsă de energie căutând o sursă de regenerare care să fie prezentă si activă, dinamică. Exemplific cu cazul (cel mai cunoscut) Michelle Belenger, care suferea de această formă de vampirism. Nu știa ce se întâmpla cu ea, pe măsură ce creștea era tot mai slăbită, anemică, la un consult medical nu avea nimic din bolile cunoscute de medici. A fost internată în spital și i s-au administrat intravenos diferite medicamente pentru a-și recapătă vitalitatea. Dar starea ei s-a agravat deoarece nimeni nu era lângă ea, apropiat, cu zodii compatibile. Apoi după ce a fost externată, printr-un medium, a aflat de nevoia de a absoarbe energie de la ceilalți. Doar pur și simplu faptul de a sta cu ei. Unii doctori interzic copiilor să doarmă cu bătrânii tocmai din aceasta cauză. Acele persoane dacă stăteau prea mult (câteva săptămâni, luni) în preajma ei se simțeau obosiți și se declanșau fel de fel de boli. În prezent Michelle face parte dintr-o organizatei vampirică din New Orleans.
Dar să ne întoarcem la sângele albastru al zeilor. Cu toții ne amintim de legenda argonauților care opresc corabia Argo în apropiere insulei Creta, al cărei rege Minos, era păzit de o creatură gigantică de bronz, numită Talos, ființă nemuritoare cărui nu-i curgea sânge prin vene, ci ”ichor”. De trei ori pe zi Talos înconjura insula și arunca stânci în corăbiile care le considera ostile. Medeea îl paralizează prin farmece și-apoi îi scurge lichidul divin, acel misterios ”ichor”, luându-i viața. Homer amintește despre ”ichor” în ”Iliada și Odiseea” (E 340 405). Pitagora îl menționează ca "esență divină", un ”mijloc de autoprotecție” împotriva modificărilor sau mutațiilor codului genetic. În ”Timaios” (39, 3) Platon vede "ichorul” ca pe un lichid care devine acut ori dur din cauza căldurii sau în combinație cu alte ingrediente. Internauții prevestesc o activare energetică a acestui ”ichor” numai atunci când steaua Sirius se apropie de Pământ. Făcând referire la un citat din Homer în Iliada: "Sirius este în seara asta prea luminos. Este cea mai strălucitoare dintre toate stelele”.(internet)
Se spune că în vremurile străvechi ei au ales dintre oameni pe cei care erau cei mai inteligenți și i-au luat să trăiască printre ei ca să-i învețe secretele lor pentru a ajuta oamenii să meargă către lumina cunoașterii. Apoi zei s-au unit cu pământenii și au eliberat din laboratoarele lor o rasă de oameni cu ”sânge albastru”. Citim despre Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, Atena, Ares, Hermes, Dyonisos etc. Ei sunt doar o parte dintre zeii greci slăviți în perioada străveche și despre care potrivit mitologiei, aveau sânge albastru. Sau și-l putea preschimba folosind o poțiune miraculoasă. Homer, Pitagora Platon, Aristotel etc. au lăsat multe lucrări de referință despre un așa numit ”ichor” (gr: Ιχώρ). ”Ichor” este o substanță ciudată care se găsea numai în sângele eroilor greci (zei, semizei, creaturi fabuloase etc).
Într-o primă explicați aflăm că ”ichor” modifica structura sângelui, fapt care ducea la schimbarea culorii lui, de la roșu la albastru (sau verde) și dădea persoanei o putere de concentrare mult mai mare, îi creștea viteza de reacție în luptă, dobândea brusc mai multă putere și o rezistență mai bună, făcea salturi uriașe și se producea o rapidă vindecarea ranilor, etc. Rasa noastră, se crede că o parte dintre oamenii obișnuiți, au moștenit acel ”ichor”, dar care este inactiv. Sunt anumite procedee de activare, se pare că din păcate s-au pierdut, ce poate să trezească acea forță a zeilor în noi oamenii, capabilă să schimbe culoarea sângelui din roșu în albastru. Se mai zice că și sângele unui vampir se numește tot ”ichor”. Odată activată, această substanță misterioasă, prin proprietățile acesteia omul dobândește puteri care sunt categorisite în domeniul supranaturalului.
Proprietățile ”ichorului”, au spus anumiți alchimiști și cercetători din acea epocă, au rămas necunoscute deoarece nu exista un instrument care să ”măsoare” astfel de proprietăți. Sunt speculații care spun că sângele albastru (cu Rh negativ) atestă sorgintea extraterestră, spre deosebire de sângele cu Rh pozitiv, care atestă o origine terestră. Majoritatea oamenilor care au Rh negativ sunt cei de rasa albă. Sunt anumite regiuni pe Terra cu un umăr foarte mare de oameni cu Rh negativ (adică cu sânge rhesus negativ). De multe ori, copiii care au Rh negativ se învinețesc (albăstresc) imediat după naștere. De aici provine originea expresiei cu ”sânge albastru" atribuită superiorității, adepții teoriilor conspirațiilor vorbesc despre reptilieni. Sunt multe povești cu vampiri care se transformă în lilieci (inclusiv Dracula) și care sunt inspirate din realitate. Cazul a doua specii de lilieci care sug sânge: ”Desmodus rufus” și ”Diphylla ecaudata”.
În 1616, în epoca Renascentistă Ludovico Fatinelli a publicat un "tratat despre vampiri", lucrare în care a speculat că vampirismul este o boală cauzată de un microb patogen. A fost acuzat de erezie și ars pe rug. El a scris despre HVV (human vammpiric virus) care se transmite de la liliac prin mușcătură, și astfel omul devine purtător. În teorie infecția HVV este posibilă printr-un schimb de fluide, transmisie persoanei muscate prin sânge. La nivel cerebral s-ar constata un nivel foarte scăzut de serotonină. Sinucigașii au un nivel scăzut de serotonină, fapt dovedit științific. Dar de aici pleacă nedumerire: dacă acest activant ”ichor” este de origine extraterestră, adus de zei, de unde până unde s-a ajuns la vampiri? Să fie vorba de mult discutata specie de reptilieni ce mai trăiește și azi în adâncurile pământului? Vorbind despre mituri, se spune ca un vampir care nu mai suge sânge, se numește gloconda , cel care s-a hrănit cu altă substanță mult mai potentă numită Eucharist (sângele și trupul lui Hristos).
O legendă spune ca primul vampir a fost Longinus, soldatul roman care si-a înfipt sulița în trupul lui Hristos și a format la Roma o sectă de vampiri care urmarea înscăunarea unui împărat vampir. Ritualuri sângeroase se făceau și înaintea unor bătălii. Alexandru cel Mare a sacrificat multe animale înainte de bătălia de la Guagamela, apoi s-a scăldat în sângele lor. La romani se înjunghia un bou deasupra unei persoane iar dacă sângele cădea pe față acelei persoane înseamna că nici un rău nu va afecta familia lui. Forumurile sunt inundate de exemple privind ceea ce se numește ”vampirismul psihic/energetic”. La nivel de subconștient, inconștient se remarcă acele persoane care sunt vampiri energetici (vezi pe internet cazul micuței Michelle Belenger) se mai numesc și "psychic sponge". Aceste cazuri de vampirism sunt reale, ele au fost semnalate peste tot în lume. Sunt acele persoane cu abilitatea de a extrage energie de la o altă persoană din cauza neajunsului ei energetic.
Vampirul energetic suferă de o lipsă de energie căutând o sursă de regenerare care să fie prezentă si activă, dinamică. Exemplific cu cazul (cel mai cunoscut) Michelle Belenger, care suferea de această formă de vampirism. Nu știa ce se întâmpla cu ea, pe măsură ce creștea era tot mai slăbită, anemică, la un consult medical nu avea nimic din bolile cunoscute de medici. A fost internată în spital și i s-au administrat intravenos diferite medicamente pentru a-și recapătă vitalitatea. Dar starea ei s-a agravat deoarece nimeni nu era lângă ea, apropiat, cu zodii compatibile. Apoi după ce a fost externată, printr-un medium, a aflat de nevoia de a absoarbe energie de la ceilalți. Doar pur și simplu faptul de a sta cu ei. Unii doctori interzic copiilor să doarmă cu bătrânii tocmai din aceasta cauză. Acele persoane dacă stăteau prea mult (câteva săptămâni, luni) în preajma ei se simțeau obosiți și se declanșau fel de fel de boli. În prezent Michelle face parte dintr-o organizatei vampirică din New Orleans.
Dar să ne întoarcem la sângele albastru al zeilor. Cu toții ne amintim de legenda argonauților care opresc corabia Argo în apropiere insulei Creta, al cărei rege Minos, era păzit de o creatură gigantică de bronz, numită Talos, ființă nemuritoare cărui nu-i curgea sânge prin vene, ci ”ichor”. De trei ori pe zi Talos înconjura insula și arunca stânci în corăbiile care le considera ostile. Medeea îl paralizează prin farmece și-apoi îi scurge lichidul divin, acel misterios ”ichor”, luându-i viața. Homer amintește despre ”ichor” în ”Iliada și Odiseea” (E 340 405). Pitagora îl menționează ca "esență divină", un ”mijloc de autoprotecție” împotriva modificărilor sau mutațiilor codului genetic. În ”Timaios” (39, 3) Platon vede "ichorul” ca pe un lichid care devine acut ori dur din cauza căldurii sau în combinație cu alte ingrediente. Internauții prevestesc o activare energetică a acestui ”ichor” numai atunci când steaua Sirius se apropie de Pământ. Făcând referire la un citat din Homer în Iliada: "Sirius este în seara asta prea luminos. Este cea mai strălucitoare dintre toate stelele”.(internet)
.jpg)
