Geneticieni au transformat în secvențe ADN un clip de 26 de secunde cu discursul lui Martin Luther King, un document PDF, un text cu cele 154 de sonete ale lui Shakespeare și o fotografie. Descoperirea uimitoare vine să ne convingă de faptul că ADN-ul ar putea să servească la stocarea informației unei întregi societăți, mereu aflată în dezvoltare. Procesul a implicat transformarea informației digitale în cele patru litere ale alfabetului codului ADN, respectiv: ”A- adenina”, ”T-timina”, ”C-citozina” şi ”G-guanina”.
Potrivit lui Ewan Birney, de la Institutul European de Bioinformatică din Hinxton, Anglia, ADN-ul ar putea să fie util pentru înregistrarea unor cantități mari de informații care trebuie păstrate în siguranță, pe termen lung, dar care să nu fie accesate foarte des, iar stocarea nu este dependentă de electricitate. Informația ocupă mult mai puțin spațiu decât în cazul oricăruia dintre dispozitivele de stocare cunoscute. Descoperirea are o însemnătate uriașă, în condițiile în care un astfel de suport informațional este atât de durabil încât ar rezista inclusiv unei apocalipse, au semnalat oamenii de știință pe 23 ianuarie 2013 în varianta on-line a revistei de specialitate ”Nature”. Ulterior, cercetătorii au trimis ADN-ul purtător de documente la un laborator din Germania, unde a fost dizolvat, analizat, iar fișierele reconstruite în proporție de 100%. Instrumentele speciale au „citit” moleculele de ADN și au recuperat astfel informația codificată, proces care a durat două săptămâni, dar tehnologia modernă încearcă să facă această operațiune într-un timp mult mai scurt.
Informații care ar încăpea pe milioane de CD-uri pot acum fi stocate într-o eprubetă lungă de câțiva centimetri. Procedura de codare a unor fișiere audio, video sau a textelor în moleculele de ADN este, în prezent, foarte costisitoare, însă ea ar putea fi aplicată, cu timpul, la scară largă. Conservarea ADN-ului ar fi relativ simplă, potrivit oamenilor de știință: „Îl pui pur și simplu într-un loc răcoros, uscat și întunecat și îl lași acolo. Această tehnologie ar putea să funcționeze în viitorul apropiat pentru stocarea unor arhive importante, care trebuie să fie ținute în siguranță pentru mai multe secole de acum înainte, precum datele istorice ale marilor biblioteci. În aproximativ zece ani, metoda ar putea să fie simplă pentru oricine dorește să păstreze informații pentru perioade lungi, precum fotografiile de nuntă sau înregistrări video de familie”. Cercetătorii au mai precizat că nu intenționează, în niciun fel, să plaseze ADN-ul astfel folosit, într-un organism viu și că acesta nici nu ar putea să devină parte a aparatului genetic al unei ființe, din cauza schemei de codare.
Potrivit lui Ewan Birney, de la Institutul European de Bioinformatică din Hinxton, Anglia, ADN-ul ar putea să fie util pentru înregistrarea unor cantități mari de informații care trebuie păstrate în siguranță, pe termen lung, dar care să nu fie accesate foarte des, iar stocarea nu este dependentă de electricitate. Informația ocupă mult mai puțin spațiu decât în cazul oricăruia dintre dispozitivele de stocare cunoscute. Descoperirea are o însemnătate uriașă, în condițiile în care un astfel de suport informațional este atât de durabil încât ar rezista inclusiv unei apocalipse, au semnalat oamenii de știință pe 23 ianuarie 2013 în varianta on-line a revistei de specialitate ”Nature”. Ulterior, cercetătorii au trimis ADN-ul purtător de documente la un laborator din Germania, unde a fost dizolvat, analizat, iar fișierele reconstruite în proporție de 100%. Instrumentele speciale au „citit” moleculele de ADN și au recuperat astfel informația codificată, proces care a durat două săptămâni, dar tehnologia modernă încearcă să facă această operațiune într-un timp mult mai scurt.
Informații care ar încăpea pe milioane de CD-uri pot acum fi stocate într-o eprubetă lungă de câțiva centimetri. Procedura de codare a unor fișiere audio, video sau a textelor în moleculele de ADN este, în prezent, foarte costisitoare, însă ea ar putea fi aplicată, cu timpul, la scară largă. Conservarea ADN-ului ar fi relativ simplă, potrivit oamenilor de știință: „Îl pui pur și simplu într-un loc răcoros, uscat și întunecat și îl lași acolo. Această tehnologie ar putea să funcționeze în viitorul apropiat pentru stocarea unor arhive importante, care trebuie să fie ținute în siguranță pentru mai multe secole de acum înainte, precum datele istorice ale marilor biblioteci. În aproximativ zece ani, metoda ar putea să fie simplă pentru oricine dorește să păstreze informații pentru perioade lungi, precum fotografiile de nuntă sau înregistrări video de familie”. Cercetătorii au mai precizat că nu intenționează, în niciun fel, să plaseze ADN-ul astfel folosit, într-un organism viu și că acesta nici nu ar putea să devină parte a aparatului genetic al unei ființe, din cauza schemei de codare.
.jpg)
