Enigma scheletelor uriașe din România Video

M-am tot întrebat unde ar putea fi ascunse scheletele uriașilor din România? Am răscolit internetul în lung și în lat în căutare de documente. Am descoperit o mulțime de fotografii cu schelete ale uriașilor din alte zone ale planetei dar care, din păcate, sunt rezultatul muncii photoshopiștilor. Internauții au postat sute de povești despre mormintele unor ființe-gigant care au fost descoperite în multe locuri din lume.

Și Biblia, în capitolul Geneza, pomenește despre ”Fiii lui Dumnezeu”. Îi regăsim și în povestea lui David și Goliat, din Vechiul Testament. Evident, aceste creaturi gigantice nu puteau să lipsească din legendele care circulă de secole întregi și în Romania. Sunt multe zone în care se mai păstrează diverse povești despre neamul uriașilor. În perioada 1935-1955, la Argedava, Giurgiu, arheologii au descoperit nu mai puțin de 80 de schelete uriașe, de umanoizi de trei, patru metri înălțime. Descoperirea i-a uimit pe cercetători deoarece scheletele erau roz, ca în urma unei iradieri. Un localnic din zonă, nea Ioniță Florea, (urmăriți videoclipul) își amintește de descoperirea făcută în 1939.

”Abia de împlinisem 18 ani. Eram cel mai tânăr. M-au chemat să-i ajut la săpat. Am început să sap aici în 1939, cu echipa de arheologi. Au angajat vreo 30 de oameni din sat. Ne-au dat și ceva bănuți. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit un craniu foarte mare, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Șeful lor, Dinu V. Rosetti, după ce a văzut craniul, ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, și au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu știu. Apoi ne-au chemat iar după vreo câteva zile. Am săpat așa timp de trei ani și am mai găsit schelete de uriași. Să zic așa, aveau vreo trei metri lungime. Când găseam oasele, arheologii ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi”.

La Argedava s-au mai găsit și calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele uriașilor, nu se știe unde. Alte schelete de uriași, care au făcut senzație, au fost descoperite în Scăieni, localitate situată în munții Buzăului. Sătenii spun că, în vremuri de demult, pe când zmeii se băteau prin fundăturile pădurilor, acolo fusese o „așezare tătărască“, adică locuită de uriași. Necropola acelui sat pierdut în negura timpului este plină de schelete umane ce măsoară în jur de 2,40 m. În 1985, în momentul în care sătenii au fost scoși să planteze niște puieți de meri pe un deal din apropierea localității, au înfipt cazmalele în niște oase gigant. Așa au descoperit o adevărată necropolă de schelete gigantice umane. Legenda spune că în trecut, la Scăieni, a fust un sat tătăresc care a adăpostit oameni înalți, ”nefilimii” din legende.

Drăgoi Ilie, este unul dintre localnicii care au lucrat atunci la livada de meri: ”Sub această livadă sunt oase de uriași”, a spus el arătând spre dealul din față. ”Peste tot sunt morminte de uriași. Pe când făceam gropi să plantăm puieții, odată am auzit cranț. Am îndepărtat țărâna și am văzut ceva albicios. Era o căpățână de om mare, așa cât un dovleac de prăsilă. Nici că mai văzusem așa ceva. Ne uitam toți cruciți. Am săpat mai departe și am dat de oasele picioarelor. Lungi, ca aracii de vie. Noi știam că aici, demult, fusese un sat tătărăsc, bătrânii vorbeau de oameni înalți ca brazii, dar credeam că era doar o poveste. Uite că nu a fost doar poveste. Am găsit multe morminte. Unde săpam, dădeam de oase. Am scos doar câteva, restul le-au lăsat să se odihnească în pământ, plantând rândurile de puieți în așa fel încât să le ocolim. Dar nu erau numai schelete, am găsit și cioburi, fragmente de oale. Am strâns scheletele și cioburile și le-am predat primarului. Am auzit că au fost duse la muzeu, în București”.

Mitologia română ne spune că umanitatea a cunoscut mai multe "rase": întâi au apărut căpcăunii, forme ale răului extrem, care au dispărut. Mitologiile sumeriană, egipteană, hitită și greacă pomenesc despre războaiele purtate de zeii cei bătrâni cu generația titanică, ființe de dimensiuni gigantice, zămislite de zei. Pe atunci, spun legendele, pe pământ trăiau doar zeii. Fiii “normali” ai zeilor s-au folosit de giganți pentru a acapara puterea și a-i detrona pe zeii bătrâni. Până la urmă, giganții au pierit în războaiele dintre zei, dar se pare că au lăsat ca moștenire “gena gigantismului”, responsabilă de boala care-i poartă numele și care determină dezvoltarea anormala a oaselor. După dispariția giganților, a urmat o altă generație ieșită din comun: cea a uriașilor. Această rasă s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu. Divinitatea a trimis Potopul și i-a omorât aproape pe toți. După uriași au venit oamenii ”blajini”, o rasă de ființe mici de statură, cu suflet bun, care sunt pe placul lui Dumnezeu.

Haideți să ne amintim ce spune Biblia: ”Iar după ce au început a se înmulți oamenii pe pământ și li s-au născut fiice, Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, și-au ales dintre ele soții, care pe cine a voit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: “Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!” În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriași, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor și acestea începuseră a le naște fii: aceștia sunt vestiții viteji din vechime. (Geneza 6.1-4) ”Și au împrăștiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre pământul pe care-l cercetaseră, zicând: “Pământul pe care l-am străbătut noi, ca să-l vedem, este un pământ care mănâncă pe cei ce locuiesc în el și tot poporul, pe care l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari. Acolo am văzut noi și uriași, pe fiii lui Enac, din neamul uriașilor; și nouă ni se părea că suntem față de ei ca niște lăcuste și tot așa le păream și noi lor.(Numeri 13.33-34)